SPAIME

De ce va temeti cel mai tare ?-ei bine suna simplu intrebarea.In functie de contextul interogatiei,raspunsul se iveste simplu,de la "top of mind":mi-e teama de intunericul dens,de serpi si..ma opresc,caci ar urma o insiruire banala de lucruri care ne produc tuturor disconfort.Si ma gandesc ca spaimele adanci sunt legate de lucruri ceva mai complexe.De fapt,mi-e frica de ignoaranta,mi-e frica de prostie si rautate incrucisate in acelasi ADN,mi-e frica de lacrimi,mi-e frica de neputinta si de regrete.Mi-e frica de monstrii nascuti din frustrarile celorlalti si mi-e frica de sfarsitul istoriei..Mi-e frica de sfarsit,si de potentiala pierdere a prietenilor mei,cu care apropo am petrecut cel mai tare weekend la munte,la snowboard.

Cel mai des,spaima abstracta a oamenilor este legata de viitor,atunci cand ti-e bine traiesti cu temerea ascunsa ca ar putea sa nu dureze si ca surprizele destinului pot arata sumbru.

Voi de ce va temeti cel mai tare ?

Scriitor caruia-i place sa protesteze

Am exces de stima pentru oamenii ce dovedesc puterea de a rosti"nu stiu".De ce exces?Pentru ca simt nevoia sa contrabalansez faptul ca este o categorie aflata in deficit,moral.O aud rar,prea rar in timp ce ascult pareri si speculatii ce se rostogolesc cu emfaza de pe buzele multor stiutori de putin.Aiurea in ziua de azi,nu ? Cand toata lumea crede ca stie totul,desi nu e asa.Ce am putea deduce din asta si poate chiar invata?sincer,nu stiu! Probabilitatea unei decizii bune pe baza unei pareri concrete si spuse pe fuga,este nula.Punctulu unora de vedere,sincer chiar as vrea sa-l aflu.Scrisul,ca forma de protest.by the way,in fotografie caut frumusetea si placerea proprie,in timp ce atunci cand scriu,cred ca scriu pentru voi,cei ce cititi acest blog,cu replica"ce naiba abereaza ciudata asa?" Si mai mult ca sigur,ma astept sa nu intelegeti nimic din aceste complexitati.Dar tocmai am realizat ca..nu-mi pasa! So,have a nice life my friend!

Inspiration

Ploua. Picaturile de apa se preling pe obrazul meu in timp ce stau cu capul pe geam. Privesc in zare dar,degeaba. Muzica lounge ma duce cu gandul la o cafenea venetiana,langa acele canale pe care plutesc din cand in cand cateva gondole. O camera goala,doar doua perne puse pe jos intr-un colt. Starea aceea pe care nu o ai foarte des,starea aceea pe care vrei sa o impartasesti cu acel cineva. Acel lucru special si intr-un fel nesesmnificativ din viata ta.Your love,or not. Unii spun ca ma inchid in mine..poate ca au dreptate. Doar ca unele sentimente nu pot fi impartasite tuturor.Nu sunt sigura ca am nevoie de o alta relatie,nu acum.."Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor" William Shakespeare. Si categoric nu cred in dragoste la prima vedere,nu cred si nu voi crede niciodata,e doar ceva temporar pentru ei. Il vezi,il vrei dar nu il poti avea..The end.